La Botoșani s‑a declanşat un moment cu adevărat special şi chiar emoţionant: antrenorul principal al echipei a semnat ceea ce pare a fi ultimul contract al carierei sale, pledând în faţa clubului şi suporterilor pentru un angajament total. Pe fundalul unei perioade dificile pentru „roş‑alb‑albaştri”, acesta şi‑a luat angajamentul de a duce echipa pe culmile performanţei, cu un jurământ clar: «Voi da totul, până la ultima picătură de energie». Clubul, condus de patronul care nu se teme de decizii radicale, a cântărit gestul şi l‑a prezentat ca pe o declaraţie de credinţă — nu doar un acord de colaborare, ci o promisiune de suflet.
Conştient de presiunea rezultatelor şi de aşteptările suporterilor, antrenorul a subliniat că acest al‑doilea, al‑treilea sau ultim mandat (după o carieră îndelungată) îl tratează ca pe o misiune de onoare. În vestiar, discursul său a generat lacrimi şi aplauze: „Suntem o familie, iar voi să fiţi mândri de fiecare pas pe care îl facem împreună”. Înainte de meciuri, el păstrează o ritualistică simplă, dar profundă, care răsună în culise: un jurământ colectiv — nu abandonaţi niciun centimetru de pe teren, nu cedaţi în faţa adversarului, nu renunţaţi la idealul clubului.
În acest context, contractul semnat capătă valenţe simbolice: nu e doar despre cifre, durata sau clauze — e despre moştenirea pe care antrenorul vrea să o lase în urma sa. La Botoșani, acest moment este privit ca o renaştere: o nouă speranţă, o formulă a sacrificiului, şi o declaraţie de dragoste faţă de stema care îl reprezintă.
